Şi iată acum aceste timpuri noi, tulburi, bolnăvicioase, în care trebuie să te ruşinezi de cele mai bune fapte cetăţeneşti pe care le-ai săvârşit, sau chiar să stai culcat pe spate, în întunericul camerei unde, doar un reflex uşor al lămpii pătrunde în mintea ta şi te face să îţi dai seama că îţi place mai mult toamna..
Ce absurditate.
Păi, poate există oare un loc mai drag decât acela în care ai petrecut o asemenea noapte? Ce loc să iubeşti mai mult pe lume: acela unde, prunc fiind, ai ieşit la lumină urlând, fără să-nţelegi nimic, nici măcar ce îţi arată ochii? Sau acela unde ţi s-a spus pentru prima dată: "Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta, dar eu te iubesc pe tine, ăsta e darul meu.."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu