Epodă

Iubire, trecut pasional,

Candori,

Aurore cu aur,

Şi rubin la orizont,

Cu fantazii de muncă,

Zori de ziuă,

Dimineţi de vară

Şi aspru ger,

Iarnă...

Romantice scrisori,

Mărturisiri,

Iubire, trecut pasional...

Doină

Frunze se târăsc,

Întristări pe vânt

Prin copacii goi.

Îmi imaginez...

Că umblam prin parc,

Astă vară, noi.

Chiuie pe vânt,

În geam somnoros,

Idealuri noi...

                  George Bacovia

Petite Coccinelle

"Ceea ce văd peste tot sunt sosiile noastre.

Le văd oriunde.."

I-ar plăcea, imi zice, să îi dau dovezi de iubire. Să-mi pun braţele în jurul gâtului lui. I-ar plăcea să îl iau de mână..

Dar nu pe el îl iubesc

Să nu crezi ce spun acum..

Vei fi al meu oricum..

New day

Vara 2010, cea mai frumoasă perioadă cu cea mai specială persoană.

Nu pot să spun în cuvinte cât te iubesc...

 

Zâmbetul tău aurind dimineţile de toamnă.. Eşti atât de frumoasă precum gândul meu despre tine.

Ecoul râsului nostru a zburat departe într-un cer indigo sorbit de foamea lumii de iubire.

Iar îngerescul zâmbet şi dulcile-ţi cuvinte, cu gingaşul lor suflu , mă aduc într-o stare fericită.

 

But I'll be with you 'til the end

"I used to dream about the future
But now the future is the past.."

Să ne cântărim pe noi înşine numai sub soarele arzător al amiezii.

Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană;

când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă;

când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit;

când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi;

când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el;

când sunt sărac, adu-mi pe cineva care e în nevoie;

când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă;

când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez;

când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea;

când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă;

când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii.

ABBA - one of us

Iarăşi m-am înşelat

O poveste crudă, desigur.. Prezentul e trecut.

I know everything's alright

În lumea noastră este adesea mai apreciat  tocmai acela care ridică mai mult praffff...

 

Shy

<< Un om merge la doctor şi-i spune: "Domnule doctor, mă doare peste tot. Când îmi ating capul, mă doare. Când îmi ating burta, mă doare atât de rău. Dacă-mi ating genunchiul cu degetul, mă doare; piciorul mă doare. Ce pot face? Cum să-mi alin durerea?" Doctorul îl examină cu atenţie, iar apoi îi spuse: Corpul tău nu are nimic. Degetul ţi-e rupt.>>

Trebuie să învăţăm să trăim cu umbra morţii alături.

Există o singură excepţie, şi anume omul însuşi. Aceasta pentru că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu.

Aşadar, "dacă vrei să-l vezi pe Dumnezeu, uită-te la aproapele tău."

Poezie găsită într-un ghettou în 1941

De mâine voi fi trist, doar de mâine.

Dar astăzi fi-voi mulţumit:

La ce bun să fim trişti, la ce bun?

Pentru că bate un vânt mai rece?

De ce-ar trebui să mă-ntristez astăzi pentru ziua de mâine?

Poate că ziua de mâine va fi mai bună, poate că ziua de mâine va fi senină.

Poate că mâine încă va mai străluci soarele.

Şi atunci nu voi avea motiv să mă-ntristez nici mâine.

De mâine voi fi trist, doar de mâine.

Dar astăzi, astăzi fi-voi mulţumit;

Şi fiecărei zi amare îi voi zice:

Doar de mâine voi fi trist,

Astăzi nu.

 

Cercuri în apă

Este darul cel mai mare, acela al scoicii, când i se strecoară în interior un firicel de nisip, un grăunte infim care o răneşte, o face să plângă, să strige, o face să dispere. Zi  după zi transformă durerea ei într-o ei într-o perlă: este lucrarea cea mai splendidă a naturii. 

Pas.

Cu timpul ne obişnuim cu orice şi ajungem chiar să ne împăcăm şi cu ceea ce era la început mai neplăcut. Unii încep să îşi aprecieze propriile defecte.

Nu aştepta niciodată ziua de mâine

pentru ai spune cuiva că îl iubeşti. Fă-o imediat. Nu te gândi: <<Dar mama mea, copilul meu, soţia mea... ştiu deja>>. Poate că o ştiu. Dar pe tine te-ar obosi dacă ai auzi-o de mai multe ori? Nu te uita la ceas, ridică telefonul: << Sunt eu, vreau să îţi spun că ţin la tine>>. Ia-o de mână pe persoana pe care o iubeşti şi spune-i: <<Am nevoie de tine! Ţin la tine, ţin la tine, ţin la tine... >>.
Iubirea este viaţa. Aici este un pământ al morţilor şi altul al viilor. Ceea ce face diferenţa între ele este iubirea. 

Nu a fost Dumnezeu cel care a creat lacrimile. De ce trebuie să fim noi?

Să primim în mâinile noastre alte mâini şi să le strângem cu putere... Putem face asta de fiecare dată când simţim nevoia să plângem. Eu o să încerc..

Voi aţi privit oare cerul în dimineţa asta !?

Nimeni nu poate să se găsească într-o situaţie atât de disperată încât să nu aibă nici un motiv de bucurie. A şti să-l descoperi este rodul forţei spirituale şi a umorului.

Un rău făcător, condus într-o zi de luni spre locul de decapitare, spuse: << Iată, această săptămână începe bine >>.

Astăzi mi-am dat seama uitându-mă doar la cer, ca merită să trăiesc. 

30 ianuarie 2011

Cu siguranţă cineva ţi-a surâs în dimineaţa asta, chiar dacă tu nu ţi-ai dat seama.

Cu siguranţă că cineva aşteaptă surâsul tău astăzi.

Pe o insulă din Pacific

Dacă lângă tine este cineva care suferă, plângi cu el. Dacă este cineva care este fericit, râzi cu el. Iubirea priveşte, aude şi ascultă. A iubi înseamnă să participi pe de-a-ntregul, cu toată fiinţa. Cine iubeşte, descoperă în el infinite resurse de consolare. Suntem nişte îngeri cu o singură aripă: putem să zburăm numai dacă ne ţinem îmbrăţişaţi..

 

Un copil desena, şi...

Nu aştepta să înceapă altcineva. Este rândul tău, astăzi, să începi un cerc al bucuriei. Adesea este nevoie de o scânteie mică pentru a face să explodeze o încărcătură enormă. Ajunge o scânteie de bunătate şi lumea va începe să se schimbe. Iubirea este unicul tezaur care se multiplică prin diviziune: este unicul dar care creşte atunci când se sustrage. Este unica acţiune în care cu cât se cheltuie mai mult cu atât se câştigă; dăruieşte-o, arunc-o cât colo, împrăşti-o în cele patru zări, goleşte-ţi buzunarele, scutură coşul, răstoarnă paharul şi mâine vei avea mai mult decât înainte.

În altă viaţă...

Am supravieţuit celor mai grele 6 luni din câte au fost date, o să îmi revin o dată cu primele raze de soare... 

Am scris postarea asta pentru 01.02.2011, 6 luni.. Deoarece, poate nu o să o mai supravieţuiesc o zi peste cele 6 luni.

Un vis entuziast aduce cu sine schimbarea.

Într-o bună zi visul din sufletul meu se va reliza, indiferent de natura sa, bun sau rău, sau şi bun şi rău, nu are importanţă.

În final, viaţa mea va urma cursul pe care mi-l doresc cel mai mult. Voi primi adevărata răsplată pentru efortul depus, pe măsura propriilor mele idei.

Eu sunt singura răspunzătoare. 

FLOARE ALBASTRĂ

FLOARE ALBASTRĂ

 [...]

Inc-o gură şi dispare...
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastră-mi, dulce floare!

  [...]

Şi te-ai dus, dulce minune,
Şi-a murit iubirea noastră
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuşi este trist în lume!

On September 3, 1973 at 6.28 PM and 32 sec.

Nimic mai frumos de atât..

Nimic altceva nu ţi-a luat locul, nimic, poate doar aşteptarea...
 

El întârzie să o caute...

Pentru ea nu există decât două explicaţii posibile.

1. Nu a găsit-o.

2. Nu a avut timp să o caute, pentru că trei recidivişti l-au luat ostatic. Urmăriţi de poliţie, ei au reuşit să scape, dar el a provocat un accident. Când işi recapătă cunoştinţa , nu-şi aminteşte nimic. 

Un şofer îl ia la auto-stop şi crezându-l un evadat, îl pune într-un container către Istambul. Aici cade în mâna luptătorilor afganistani care îl iau cu ei ca să fure rachete ruseşti. Dar camionul lor explodează la trecerea peste o mină la frontiera cu Tajikistan. Singur supravieţuitor, este recuperat şi devine un luptător mujahedin. Ea nu înţelege de ce s-ar îngrijora pentru un tip care îşi va petrece restul vieţii mâncând borş cu o pălărie stupidă pe cap...

O după-amiază.

De obicei, când sunt singură acasă, după-amiaza, pun muzică şi apoi îmi probez hainele în faţa oglinzii. Astăzi e diferit...

 -AM NEVOIE DE TINE.

Tocmai am scris această propoziţie pe o foaie ca să văd dacă enunţul mi se pare adevărat sau fals, acum că e fixat în alb şi negru. Sunt decepţionată.
Nu mi se pare nici adevărat, nici fals, ci mai degrabă o propoziţie obişnuită.

[...]

Nu eram pregătită pentru durere. 

Tiarra - Ielele (Post Scriptum)

O altă după-amiază de duminică

Nu am reuşit să adorm în autobuz deşi eram putredă şi foarte obosită. Spre surprinderea mea la câteva staţii distanţă a urcat un tip a cărui privire îmi părea cunoscută deşi nu îmi puteam da seama de unde. Mi-a cerut acordul de a se aşeza pe scaunul alăturat mie, iar eu am dat din cap în semn de aprobare. A început o conversaţie despre nazişti. Eu eram prea obosită să dezleg misterele sutelor de criminali de război nazişti care se presupune că se bucură de libertate, şi totuşi el continua să vorbească.

"-Tocmai de-aceea. Nu e nevoie să vorbeşti. E o chestiune de energie."

Eu nu ştiam ce înseamnă o "chestiune de energie".

"-La mine acasă, oamenii trebuie să schimbe cuvinte, fraze, întrebări, răspunsuri, ori de câte ori se întâlnesc, dar eu te asigur că în restul lumii lucrurile stau altfel." 

Mi se părea destul de aiurea ce zicea bărbatul aşa că am continuat să privesc pe geam şi să nu mă alătur conversaţiei. 

"-Ştiu că eşti că eşti tristă, Izabela, dar dacă ai mai pierdut o dată un lucru pe care îl socoteai garantat, vei învăţa până la urmă că nimic nu-ţi aparţine..."

Mi-am auzit numele şi lucrul acesta m-a făcut să îmi îndrept privirea spre bărbatul din dreapta mea care se pare că îmi citise suferinţa. Până în clipa aceea nu îmi dădusem seama, dar era tatăl meu, adevăratul meu tată, căruia nu îi vorbisem de la vârsta de 6 ani, când am avut o conversaţie, o simplă conversaţie despre care nu îmi mai amintesc nimic...

"-Şi dacă nimic nu îmi aparţine, nu trebuie nici să-mi pierd timpul bătându-mi capul cu lucruri care nu sunt ale mele; mai bine să trăiesc ca şi cum astăzi e ultima zi din viaţa mea."

"-Totul îţi spune că eşti gata să iei o hotărâre greşită, dar greşelile sunt un mod de a acţiona. Ce vrea lumea de la tine? Să nu-ţi asumi nici un risc? Să te-ntorci de unde ai venit, fără curajul de a zice "da" vieţii?"

Prima senzaţie la auzirea acestor vorbe, a fost aceea că sunt prizonieră în acest autobuz, cu tatăl meu, un tată, care deşi nu a vorbit decât de două ori în toată viaţa lui de până acum cu mine, ştie totuşi atât de multe lucruri care mă pot ajuta să îmi dau seama unde greşesc în toată suferinţa mea.

Staţia mea era următoarea. M-am ridicat cu ochii în lacrimi. Mi-a luat mâna dreaptă şi a sărutat-o. A fost îngerul meu, tatăl meu, prietenul meu, omul necunoscut din autobuz, într-o singură după-amiază... Câteva minute dintr-o simplă după-amiază de duminică...

Daughtry - Over You

Durerea e prietena femeii

" Minutele se transformaseră  în ore, trebuie să fi dormit în braţele lui, deoarece, când mă trezi, deşi era tot noapte, mă aflam într-o cameră cu un televizor într-un colţ, şi nimic altceva. Albă, goală. "

Vreme este să răneşti şi vreme este să tămăduieşti

Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni.

Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda.

Îmi petrec viaţa renunţând la tot ceea ce încep

"-Oamenii oferă flori pentru că în ele stă adevăratul sens al Dragostei. Cine va încerca să posede o floare îi va vedea frumuseţea cum se veştejeşte. Însă cine se va uita la o floare pe câmp va rămâne cu ea pentru totdeauna. Pentru că ea devine una cu după-amiaza, cu apusul, cu mirosul pământului umed şi cu norii de pe cer.

[...]

-Asta m-a învăţat pădurea. Că tu niciodată nu vei fi al meu, şi din cauza asta te voi avea pentru totdeauna. Tu ai fost speranţa zilelor mele de singurătate, neliniştea momentelor mele de îndoială, siguranţa clipelor mele de credinţă.

[...]

Şi atunci ai venit tu şi am înţeles tot. Tu ai venit ca să mă eliberezi din scalvia pe care eu însumi am creat-o, pentru a-mi spune că eram liberă- pot să mă întorc la lume şi la lucrurile din lume. Am înţeles tot ce trebuia să ştiu, şi te iubesc mai presus decât toţi bărbaţii pe care i-am cunoscut în viaţa mea... Îmi voi aminti mereu că dragostea înseamnă libertate. Mi-a luat ceva timp să învăţ lecţia asta. A fost lecţia care m-a exilat, şi acum tot ea mă eliberează."

"Plăcinta cu surprize" -aiureală

Mă întreb oare de unde or găsi porcăriile alea pe care le pun în "plăcinta cu surprize".

Î. Ce examen trebuie să treci să devii fermier?
R. Examenele în fân!

Î. Ce i s-a întâmplat omului care nu putea face diferenţa între chit şi pastă de dinţi?
R. I-au căzut toate "ferestrele".

Î. De ce s-a uitat calul peste zid?
R. Pentru că nu a putut să vadă prin el.

Î. Ce ar alege femeile - inteligenţa sau frumuseţea?
R. Frumuseţea. pentru că ştiu că bărbaţii nu sunt destul de inteligenţi ca să vadă dincolo de frumuseţe.

Ai un fir de praf in ochi

Descopăr că nu am nici tărie, nici energie, şi gustul ăsta nu e de ceai, iar firele de iarbă ce se adună în ceaşca fără toartă nu-mi vine să le înghit, ci să le zvârlu.. Între timp, ziua se încinge, soarele se ridică în tării. 

Mă întreb de ce am mâinile atât de albe şi de moi? Poate pentru că.. Ahh sublim tresări şi-mi întorsăi capul spre peretele pictat.

Mă văd pe mine, tinerică, micuţă, roşcată, destul de frumuşică, dar cu o ură care a devenit nucleul intrigilor din interiorul meu. Mă sufocă gândul că o să mai iubesc o dată, încă o dată aceeaşi persoană, în fiecare zi acelaşi bărbat subţire, sonor şi transparent. 

Mă apropii de geam şi de aici, de sus, mă uit, mă uit la minunea trandafirie, translucidă. Cu sprâncenele adunate şi privirea atentă pe toţi cei care îmi schimbă ziua, prospectând parcă localizarea lui în inima mea, localizare încă nedezvaluită, dar care ar putea aparea mâine în aceşti oameni. Oricine l-ar putea iubi, oricare dintre aceşti oameni ar putea să îl aibă în inimă.

Vremea nu e de nici un fel, nici nu observ cum e.

Nu poate fi vorba de regrete sau, în orice caz, există, oarecum, justificări, în situaţiile în care chipul tău îmi provoacă o senzaţie nevralgică.

Întorcându-mă la tine, mă gândesc că merg pe coridorul dintre două veşnicii. De-o parte - eu. De cealaltă - tu. Voi fi veşnic o veşnicie, veşnică precum stelele. Precum galaxiile.

Însă eu, epuizându-mi argumentele "strălucite", cedez tocmai în acest moment.

"Trecu uraganul... Puţini am rămas.."

"Pe cine să chem?... Cu cine să împart trista bucurie de-a fi rămas în viaţă?"

Tiger Lillies- Alone with the moon ( With Lyrics)

M-am pomenit iarăşi, într-o altă iarnă din viaţa mea

Şi iată acum aceste timpuri noi, tulburi, bolnăvicioase, în care trebuie să te ruşinezi de cele mai bune fapte cetăţeneşti pe care le-ai săvârşit, sau chiar să stai culcat pe spate, în întunericul camerei unde, doar un reflex uşor al lămpii pătrunde în mintea ta şi te face să îţi dai seama că îţi place mai mult toamna.. 

Ce absurditate.

Păi, poate există oare un loc mai drag decât acela în care ai petrecut o asemenea noapte? Ce loc să iubeşti mai mult pe lume: acela unde, prunc fiind, ai ieşit la lumină urlând, fără să-nţelegi nimic, nici măcar ce îţi arată ochii? Sau acela unde ţi s-a spus pentru prima dată: "Toţi ştim să iubim, căci ne-am născut cu darul acesta, dar eu te iubesc pe tine, ăsta e darul meu.."

Doru Stănculescu - Fără petale

http://www.youtube.com/watch?v=PULMSOEtlCU&feature=related

21.04.2010

<< Ajung acasă târziu. Părinţii mei sunt deja în camera lor. Şi casa e cufundată în întuneric. Nu aprind lumina. Îmi scot repede hainele ude şi mă aşez în pat în întuneric. Gâfâi încă. Culcată în patul meu îmi simt inima cum bate: "Sunt îndrăgostită!" >>

Mi-aş dori să te las fără trecut..

să fi un simplu om tăcut, în propria nepăsare, să nu îţi aminteşti nicicând de ea, să ai în gând doar steaua ta..

 

Imn către Isis

Pentru că eu sunt cea dintâi şi cea de pe urmă

Eu sunt cea venerată şi cea dispreţuită

Eu sunt prostituată şi sfântă

Eu sunt soţia şi fecioara

Eu sunt mama şi fiica

Eu sunt braţele mamei mele

Eu sunt cea stearpă şi numeroşi sunt copiii mei

Eu sunt cea căsătorită şi fata bătrână

Eu sunt cea care aduce pe lume şi

cea care nicicând n-a zămislit

Eu sunt alinarea durerilor naşterii

Eu sunt soţia şi soţul

Eu am fost bărbatul care m-a crescut

Eu sunt mama tatălui meu

Şi el e copilul meu respins

Poartă-mi totdeauna respect

Pentru că eu sunt cea scandaloasă şi cea magnifică

În tihna sufletului meu, ce a fost, a fost..

Când camera e goală:
   Tu eşti acolo mereu..
Când inima te aşteaptă:
   Nimic nu mă alină..
Sunt o simplă fată, cu vocea mea senină
  Îţi spun cât te iubesc.
Şi-n propria-mi dezamăgire mă ignori complet.
 

Cred..

Cred în cer şi în pământ
Cred în tot ce este sfânt
Cred în muză şi speranţă
Cred în mine, cred în viaţă..

Cred ca totul e curat
Cred ca tu m-ai tulburat
Cred ca eşti un degradat..
Ai un chip nevinovat, şi un spirit eşuat..